Millenium

Teodora Calin zisa Teo.

- cu siguranta n-a spart niciun geam, niciodata;

- cu siguranta ii place ce face;

- cu siguranta nimeni n-a zis vreodata: “frate, ce m-a enervat Teo”

- cu siguranta o sa mai auziti de ea;

[teo a fost rugata sa completeze raspunsurile dupa bunul plac, singura cerinta fiind ca sintagma bolduita de la final sa faca sens]

1. Am lucrat la Millenium multi ani, am inceput de cand am terminat facultatea, intre examenul scris si sustinerea proiectului de licenta. Am invatat multe,  de la fiecare om pe care l-am cunoscut si fiecare proiect in care am fost implicata, m-am dezvoltat, am trecut prin toate situatiile posibile, m-am indragostit iremediabil de profesia mea si mi-am facut prieteni buni. Apropo, Sf. Petre, am o propunere pentru tine: nu ai vrea tu sa discutam despre o reimprospatare a imaginii tale? E cam invechita, nu crezi?… cam asta o sa-i spun lu’ Sf. Petru cand o sa ma intrebe de Millenium.
2.    Mi-am dat seama ca ma stresez cel mai mult in vacante. La birou sunt mai rezervata, calma, nu ma enervez aproape deloc. Ma pastrez cred pentru timpul liber…eram in Vama Veche, somnoaroasa dupa weekendul de 1 mai, asteptam sa plec spre mangalia sa luam trenul….ajungem in gara, luam bilete, ne suim in trenul aflat deja in mers printr-o saritura artistica, ne calmam, vine controlorul, pleaca, pierdem un bilet, vine imediat supracontrolul care se uita suspect la 4 fete cu 3 bilete, scapam si de asta, ne dam seama ca langa noi un El si o Ea au aceleasi locuri ca noi, ne gandim, ne enervam pe CFR si in sfarsit ne lamurim: eram in trenul gresit, asteptand Constanta si prin urmare, 5 ore de calatorit intr-un tren fara bilete, pe culoar, intre un compartiment cu manele si un altul cu minimal si multi ochelari de soare zburdalnici …pur si simplu am crezut ca o sa-mi plesneasca o vena pe frunte de nervi.
3.    Am facut mult voluntariat in PRIME Romania pentru multe proiecte frumoase legate de comunicare si relatii publice. AdPrint ramane insa cea mai tare experienta de pana acum: juriul, atmosfera, lucrarile inscrise, statul la birou pana la 11 noaptea si apoi oprire direct la restaurant pentru a fi cu juriul si jurnalistii veniti din strainatate pana la 4 dimineata - da, cred ca pentru proiectul asta as fi lucrat si neplatita (daar…sa nu dam idei acum)
4.    Acum cativa ani, cand de-abia incepeam sa inteleg cat de cat ce invat eu la facultatea asta de relatii publice si ca nu, nu fac relatii cu publicul cum credeau multi, Andrei Bortun vorbea la Congresul National al Studentilor la Comunicare despre importanta CSR-ului. Il ascultam cautand in mapa evenimentului numele agentiei din partea careia venea si ma gandeam cat de tare ar fi sa lucrezi intr-un astfel de loc, cu astfel de oameni.  Misto om, misto moment.