Coc postul asta de cateva zile, iar azi, la 7 zile de la momentul revenirii in Bucuresti, am decis ca pot sa ma asez in fata calculatorului sa scriu un text care sa contina mai mult decat replicile “ce draguuuuuut” si “vreau inapoi in Tur!”. Tocmai ca sa va demonstrez ca am depasit stadiul reactiilor pur emotionale, am sintetizat (ma rog. am incercat sa sintetizez) in 7 puncte (atatea au iesit. a naibii coincidenta!) aceasta experienta foarte foarte faina:
1. Am petrecut 15 zile in compania unor oameni de-a dreptul fenomenali: Millenium team (you guys rock!), Hulk, Emil si Bebelac (cei trei barbati pentru care a fost inventata comparatia “ cu sufletul la fel de mare ca statura”, care au avut grija de noi mai ceva ca BTO), dar si ceilalti baieti care ne-au facut sa ne simtim in siguranta de-a lungul celor peste 3000 km parcursi, atletii fenomenali (carora le-as ridica statui inca de pe acum pentru ca au alergat continuu timp de 15 zile si ca si-au pastrat entuziasmul chiar si in noptile in care alergau prin ploaie si frig), domnii antrenori, Sorin, George, Dan si Radu- cei patru barbati fenomenali care au facut fotografiile pe care le tot vedeati prin presa si pe Facebook, Marius, Nenea Marian, Bogdan, baiatul lui Nenea Marian, Mircea si muuuuuulti multi altii.
2. Am cunoscut o multime de oameni extraordinari atat din punct de vedere al rezultatelor obtinute in viata profesionala cat si al atitudinii. Numele lor le puteti gasi pe site-ul proiectului si in ziare. In ziare ar putea sa apara mai des pentru ca chiar merita!
3. Am descoperit ca avem o Romanie foarte frumoasa, care merita sa fie vizitata si promovata. Partea de nord a tarii, pe care am vazut-o pentru prima data cu prilejul acestui tur, m-a cucerit definitiv, motiv pentru care, dupa cum am mai spus, cand o sa-mi iau an sabatic o sa plec in Vatra Dornei. Sa nu ma urmariti!
4. Am invatat sa citesc (cat de cat) o harta geografica si sa nu mai fiu genul de copilot care spune “Sa mergem inainte! Cu Dumnezeu inainte!”. Multumesc frumos, Hulk si Emil!
5. Am invatat o multime despre masini, in general, si despre Mercedes Clasa E in particular. 
Putem discuta oricand despre sistemul lui distronic, cescuta de cafea de pe bord care iti spune cand e cazul sa tragi pe dreapta sa te odihnesti, scaunele cu o multime de functii destepte, injectoare si multe multe altele.
6. Am contribuit la realizarea unui proiect foarte fain, care a fost apreciat atat de catre romanii din orasele si satele pe care le traversam cat si de oamenii din afara. Reactiile primilor sunt inca povestite pe contul de facebook al Turului, recenzia celor de la Guinness World e aici.
7. Am mancat cea mai buna mancare din viata mea. Nu, nu e vorba de friptura de pui sau de salata de varza, ci de bobguyas-ul EXTRAORDINAR pe care l-am mancat la Oradea! Le multumesc lui Mara pentru sugestie si fratelui meu ca nu a invatat-o pe bunica sa intre pe internet (nu de alta, dar pana o sa mai pun eu mana pe un bobguias, o sa mananc tot mancare gatita de bunica si nu e bine sa stie chiar tot ce scriu eu pe aici.)
Am, asadar, o multime de motive pentru care as lua-o oricand de la capat, un etalon interesant pentru proiectele viitoare, un zambet laaaaaaarg pe fata si o tresarire de moment cand aud masinile claxonand in intersectie. De data asta,insa, nu mai intra caravana in oras. Sunt doar soferii prinsi in trafic…
