Acum 5 ani, la primul curs institutionalizat de PR la care am participat, Laura Mesina (profesorul meu favorit de la Facultatea de Litere) ne-a zis : “PR-ul e foarte asemanator cu teatrul (…) Daca vreti sa fiti actori, sa iesiti pe scena si sa primiti aplauze la final, atunci ati gresit sala de curs. PR-sitii sunt cei care stau in spatele cortinei, nu vedetele”. Pe atunci mi se parea destul de fair. Intre timp mi-am schimbat putin parerea, in sensul ca da, we’re not the stars, dar tocmai pentru ca facem ca piesa sa iasa atat de bine, meritam aplauze, chiar daca vin in spatele cortinei. Nu e vorba de satisfacerea vreunui orgoliu, ci pur si simplu de aratarea unui minim de respect pentru acea mana de oameni care creeaza cadrul perfect pentru ca atat actorii cat si spectatorii sa aiba o seara minunanta.
Anul trecut, Grand EFFIE-ul a mers la Timisoreana; anul asta la Papaya. Castigatorul se schimba in fiecare an, insa echipa care se ocupa de bunul mers al festivalului a ramas aceeasi de trei ani. Asta inseamna ca-si face treaba intr-o maniera eficienta- si n-o zic numai eu (mai ales ca necunoscatorii ma pot acuza de subiectivitate. Pentru ceilalti ma gandesc sa fac un Facebook quiz: How well do you know Nicoleta?:) ), ci si board-urile IAA Romania si UAPR , care au incredere in aceasta echipa si colaboreaza cu ea de atata timp.
Tocmai din acest motiv, imi permit sa imprumut o replica de-ale lui Andi Moisescu: Ralu, Alina, Andreea, Elena, Alexandra, Stef, Ioana, Vali ma-nclin in fata voastra!
