Millenium

Eeeeeeeeeeeiiiii! Nu-i asa ca va era dor de mine? Nu ca ar conta foarte mult, ca eu oricum sunt prea important si stiu ca toti ma invidiati in secret…

Stateam si eu linistit in patul cu lenjerie frumoasa de la Tg Mures, in camera primitoare [nu, nu ies de aici, in soare, nici sa ma bati; si e atat de frumos in camera incat ma mai gandesc daca macar in weekend ma duc pe la terasele alea de care se vorbeste toata ziua], cand vad ca Nicoleta n-are ce face si scrie frumos pe blog despre ei.

Ce sa zic…crede ca daca ii viziteaza saptamanal poate sa imi ia locul? Nici ea, nici cealalta personalitate a ei [a se observa ca incearca subtil sa dovedesca existenta uneia prin "respectul nostru"] nu au nicio sansa in a-mi submina maretia.

Bine ca i-a placut la Timisoara, ca de acum incolo, vede ea ce ii fac. Ma rog, nu prea stiu exact ce a fost pe acolo, ca ii stiam de anul trecut ca se agita mult in orasul asta, asa ca am preferat sa stau cuminte la Oxford si sa ma deplasez doar in anumite seri pe terasa, sus la Carlos, Georgica si Pace.

Si chiar si asa, m-au obosit teribil. A trebuit sa aud cum ca s-a strans o groaza de lume, cum au mai venit nu stiu cate formatii, cum au trimis jandarmeria sa elibereze traficul pentru ca Mircea Vintila sa ajunga la timp, cum mai dadeau o fuga scurta pana la mall, cum de data aceasta nu s-au mai plans atat de mult din cauza promoterilor, dar s-au suparat ca cineva i-a lasat fara un bol frumos de lemn.

Si nu s-au oprit aici: au povestit o groaza de intamplari de la tot felul de evenimente, l-au adus si pe BTO, au stat de vorba cu primarul si cu alte VIP-uri de pe acolo, au luat micul dejun cu Baniciu, au mancat o salata de vinete delicioasa [spun ei], un fel de sunca recomandata de PH, pepene si fistic, au facut o groaza de poze pe care trebuie sa le fur, s-au speriat duminica de ploaie…

Ei zic ca a iesit tare bine, ca a fost frumos, ca le-a placut. Dar astea sunt mici detalii. Eu cred ca important este ca au lasat-o pe freckles in magazinul cu rame frumoase de ochelari si ca au fost de treaba si n-au stat prea mult pe capul meu la hotel, la camera 201:P

Cine n-a fost la Timisoara in week-end sau n-a intrat pe blogul Serbarilor a pierdut un adevarat spectacol. Nu, nu ma refer la artificii, jocuri sau recitaluri (despre asta gasiti cate informatii vreti pe celalalt blog ), ci la spectacolul vizual pe care l-am avut in momentul in care m-am urcat in cabina lui PH si m-am uitat spre Porti. Parcarea din fata Stadionului Dan Paltinisanu era arhiplina.

Toate aplauzele si respectul nostru se duc catre cea mai tare echipa de BTL (Stefi, Alexandra, Paul, Ioana, Vali si Alex), dar si catre cativa oameni fara de care Serbarile nu ar fi fost ceea ce sunt acum (Fenyo, Bebelac, Madalin, Cristi, Pace, Mihai, Mircea si echipa lui, PH si baietii de la stage si last but not least Claudiu). De PR nu zic nimic… deocamdata!

Asteptam discursul de Oscar si viitoare succese la fel de marete. Eu promit sa le monitorizez si sa mai dau cate un raport din cand in cand!

Am plecat de ceva vreme din Resita si acum desfasurarea de forte se petrece, pe ploaie, la Timisoara.

Iar pentru ca in urma a fost cald, ne amintim de arsita si vorbim de Paulik si Bebelac. Doar sunt printre cei pe care ii bate soarele cel mai mult. Pe primul mai mult fara voie, pe celalalt mai mult din proprie dorinta [ca ce altceva iti poti inchipui cand vezi creme cu SPF 2, 5, maxim 6?].

Amandoi frumusei si rasfatati de fete, amandoi saritori si cu o mare problema in a spune NU, nu vreau sa fac… A nu se intelege gresit: Paulik e in stare sa raspunda la telefon la orice ora, sa viziteze depozite la 4 dimineata, sa conduca ore in sir la fel de atent, sa ne faca rost de 1000 de bucati de mascara violet [Sorina, incearca sa treci peste randul asta], sa faca in cateva ore zeci de flori din albe – albastre, sa gaseasca cele mai bune restaurante, sa ne faca sa radem cand ni se pare ca toate corabioarele s-au inecat, sa se apuce de fotografiat cand ne plangem ca Pace nu ne da poze destule.

Iar daca de obicei Paul se trezeste in zori, de Bebelac nu prea putem spune acelasi lucru. Ma rog, se duce la culcare destul de tarziu, pentru ca de fiecare data trebuie sa verifice ca toti cei care se ocupa de paza teraselor noastre isi fac treaba, indiferent de ore. Asta dupa ce, in fiecare oras imi da o groaza de planuri cu niste “x”-uri pe ele, din care nu ma chinui sa inteleg prea multe. Dar stiu ca suntem in siguranta, pt ca Bebelac se imprieteneste tot timpul cu jandarmii si cu politia si ne aduce si oameni de la firme de paza de incredere. In rest, savuram cu drag cate un vanilla frappe, o cafea cu “3 de zahar, 3 de lapte”, un biftec tartar [sincer, aici nu prea sarim cu totii] ori, in zile mai putin dulci, o apa plata cu multa lamaie sau o limonada. Si tot el ne cumpara pepene, rosii si branzica atunci cand nu mai putem de pofta.

ei, gata, ca maine or sa citeasca si parca vad ca li se urca la cap si nu e chiar bine sa le spunem tot timpul ca sunt draguti si ne pare bine ca isi fac treaba asa cum trebuie si ne rasfata pe noi, fetele, ori de cate ori facem ochii mari si cerem impetuos acest lucru

Mai e putin si plecam si din Resita. De data aceasta parca in ritm si mai alert. In fapt, cativa dintre noi au plecat deja spre Timisoara, pentru ca trebuie sa fie acolo dis de dimineata. Baietii sunt in piata centrala, demonteaza tot-tot. Scena a plecat si ea acum cateva minute, dupa ce poarta Serbarilor a coborat.

Cum a fost? Fain, lume multa, pe alocuri liniste.

Ce ne-a placut mult de tooooot? Publicul de la concerte, cerceii verzi de la Nicoleta, o fustita galbena pe care nu am cumparat-o, drumul la Anina, un fel de hamburger a carui denumire imi scapa [dar imi spun maine baietii], felicitarea cu suricata, ciocolata de casa si eugeniile, animatia de la conferinta de presa, linistea diminetilor, catelul afectuos, gumitele de mestecat mici- mici, playlistul meu, pozele lui Pace si, mai nou, ale lui Paulik, Georgica si Carlito [again].

Nu ne-au placut cativa oameni insistenti, altii cam inconstienti, combinatul abandonat… si ca nu am avut cand sa urcam pana acolo sus, unde scria Resita si ca nu am avut artificii.

Inca putin si ajungem la Timisoara, al cincilea oras, unde din nou o sa ne vedem o parte din colegi, nu?

Gata, la nani cu noi!  sau la bagaje…

in fiecare oras, in fiecare zi, eu cu ioana, ne gandim…hai sa zicem cu drag, pe cine sa “barfim” in orasul respectiv. nu e neaparat o decizie grea, pentru ca noi cu totii suntem niste personaje, dar still, se intampla atatea lucruri, incat, la modul cel mai sincer e dificil de facut o alegere:)

dar, acum, daca e sa fim sinceri, de departe scandalurile cele mai dese sunt intre ioana si alex. gurile rele de prin tari franceze zic ca aia care se cearta…dar…cine suntem noi sa dam cu parul

so, suntem la alba iulia, ioana e plecata pe rasfatz la o nunta (practic, mica zace in pat de cateva zile)…asa ca nu imi poate tranti ecranul peste taste:)

ioana – piarista care s-a trezit intr-o dim si s-a decis ca nu vrea sa faca PR, ci evenimente. a great choise, as putea spune. e fun, e shy. canta la concerte, fumeaza, bea cafea, asculta muzica de rocker batran si trist,e alergica la tot felul de lucruri, are o colectie incredibila de cercei, se rasfataza cu tot felul de creme mici si foarte scumpe, doarme putin si isi petrece noptile muncind, zice ea (?! . e mica si de cele mai multe ori tacuta. pare mult prea cuminte ca sa fie adevarat. are o fata extrem de expresiva. stii din prima daca e nervoasa, daca e foarte nervoasa, daca e fericita, sau daca ar prefera sa fie in cu totul alt loc in acel moment. pana in targoviste nu stia sa tzipe. a invatzat!

motivul pentru care scriem de ea si alex, este pentru ca alex ii vede aceste fete simpatice mai des pe alex il cearta, alex uita, alex nu face…

alex- supranumit de noi…nu, n-am cum sa va zic.
o a doua porecla de data de paulik, dar nici p asta nu v-o pot spune. parca nu stiti cum vorbesc baietii astia:)

in principiu, alex, fost sofer de ambulanta ar trebui sa aiba tot felul de calitati altruiste. probabil le are foarte bine ascunse:) sunt rea. alex e rasfatzat, neatent, fooooarte sub papuc, fara carnet…dar..nu cred ca ne mai imaginam o zi fara el. glumitze mai mult sau mai putin studiate, bancuri. e dragutz cu noi fetele, tine minte tot felul de lucruri si uita altele. sta cu promoterii, stie ce pastile sa ne dea,ne cumpara mancare cand noi uitam sa ne luam. si asta, ca sa zic lucrurile mici pe care le remarcam zilnic.

ah…si cum ar zice DeJa, bine ca n-are carnet, ca oricum conducea ca o cizma: D

poze pun maine, ca Pace asta nimic nu face…:)

As fi putut foarte bine sa spun Madalin si Cristi…dar parca e putin mai interesant asa.

A trecut si Pitesti. Chiar l-am lasat mult in urma, pentru ca acum suntem la Alba Iulia, in Santurile Cetatii Medievale. Unde oamenii sunt frumosi, de treaba, calmi si buni.

Si cam asa sunt si cei doi: extrem de calmi si linistiti. Ca sa fiu sincera, daca ma intrebati repede, s-ar putea sa nu stiu sa va spun ce fac, pentru ca pur si simplu nu-ti dai seama cand si cum reusesc sa faca treaba atat de repede si de bine.

Sa nu mai spun ca pe Mada ne tot chinuim sa il obosim pentru ca am aflat ca atunci face niste glume foarte bune si extrem de fine.

Pe Cristi inca nu l-am prins intr-o forma spirituala maxima, dar banuim ca timiditatea o sa dispara incet incet si poate vom afla mult mai multe.

Pana atunci, ii ramanem datori lui Mada pentru seara minunata de la Ramnicu Valcea si il invitam pe Cristi la un pahar maaaaaare de vorba, pentru ca ne-au convins deja ca ne vor lipsi mult la toamna…