Millenium

Ploua, tuna, fulgera!!! si ploaia e uda si rece, iar din cauza tunetelor nu pot si eu sa dorm linistit, asa cum merita un om ocupat ca mine.

Caci da, sunt extrem de ocupat. M-au trezit luni dimineata la 4 (PATRU) si m-au izbit de bancheta aia gri cu maro, sau ce tentativa de culoare o fi ea. Nici nu au catadicsit sa-mi dea niste explicatii. Noroc ca sunt eu mult prea inteligent si m-am prins ca iar am plecat prin tara, in prospectie.

Pai asa se face? Dar ma rog, ei zic ca au treburi, deci treaca de la mine, ii iert.

Dar sa revenim si sa va povestesc cate am patimit. Dupa cum spuneam, m-am trezit in masina, unde am avut onoarea sa dau, evident, de Alex. Indemanatic cum il stiti, acum are jumatate de mana in ghips. Halal Junior BTL Executive… si cum nu era de ajuns, mai si atrage atentia asupra ei. Cred ca o sa-i spun “Manuta” o vreme.

(more…)

incredibil! incredibil!
stiu ca ati remarcat cu totii ca nu am mai scris nimic p blog. in mod evident…prefer mai mult camera mea, prefer sa dorm, sa ma uit la filme cu karate si sa fac sudoku….dar, se pare ca daca nu scriu eu…voi nu mai aflati nimic.

nu tu o barfa, nu tu o informatie pretioasa, nu tu un drum prin tara.

eniueis, citind ce s-a mai scris p blog, realizez ca fetele astea nu au scris despre un alt cont/client…sau cum ii zic ele.

le aud vorbind des despre Gillette, cu al lor proiect Gillette Football Academy. le aud vorbind de site, de spotul TV, de tricourile adidas ale echipei nationale, despre 1817, despre mingile semnate de Hagi, Popescu si Petrescu, despre nush ce trucuri cu mingea.

Dar daca ele nu zic nimik…de ce as zice eu? [ eu doar intru pe www.gillettefootball.ro , ma uit la filmele de la filmarea spotului si mi-ar placea sa pot juca si eu fotbal, ca poate castig si eu ceva.

De barbierit, nu ma barbieresc, de jucat fotbal, nu joc…dar nici macar nu-mi pasa…sunt oricum cel mai simpatic! [tricoul ala galben, oricum e prea galben si mie imi plac bulinele…si cu mingea..ce as putea sa fac cu o minge? sa alerg dupa ea? nu mai bine huzuresc ca de obicei?)

as mai tasta acum, dar prefer sa ma uit la un film. e cu romantism, cu speech-uri motivationale, cu pupaturi…exact asa cum imi plac mie adevarate filme cu karate:)

Cand eram mica, nu prea ceream eu multe, dar odata mi-am exasperat parintii, oprindu-ma in fata unei vitrine in care trona o masinuta albastra.

Stiindu-ma nepretentioasa, nu m-au bagat in seama la inceput, mai ales ca era vorba de o jucarie pe care de obicei o cumperi pentru un baietel. Ma rog, am insistat si m-am ales cu masinuta care, spre disperarea mea, a fost distrusa de un baiat “priceput” ce a tinut neaparat sa imi demonstreze ca este un mecanic extraordinar.

Dar sa trecem peste amintirile mele si sa va spun ce s-a intamplat azi. De fapt ieri, cand am vazut ca masinuta Ralucai a facut ravagii in mintea unei fetite de-o schioapa.

Masinuta, frumusica asa cum o stim cu totii. Fetita – cam cu un cap mai mare decat roata masinii. Parintii fetitei – simpatici foc.

Ce se intampla? Ghemotocul cu ochi mari mangaia masina Ralucai, in timp ce parintii incercau din rasputeri sa ii explice: “nu este a ta si oricum esti prea mica pentru ea”. Insa fetita parea sa ii ignore, ocupata fiind cu dovezile de afectiune si admiratie pentru monstruletul din parcare.

Sper ca au reusit sa o convinga… nu de alta, dar incepuse sa fie frig afara:P

Clar, vreau inapoi acasaaa!!!

Refuz sa mai impart aerul cu Ioana. O fi ea draguta, cu parul prins frumos ca o japoneza, dar asemenea chestii pur si simplu nu se fac.

Ma rog, sa revenim la lucruri serioase. Tin sa va spun ca nu am facut nicio fitza la Timisoara. Mie chiar mi-a placut acolo, cu toata tevatura si agitatia din jur. Trebuie sa recunosc ca fetele chiar fac treaba. Nu mi se pare totusi corect, pentru ca normal ar fi sa aiba grija ca dorintele mele sa fie indeplinite, dar daca ele gasesc ca e mai interesant sa mearga pe la primarii, salubritate si alte din astea, acum ce sa fac?

De la Timisoara am plecat frumos la Resita. In continuare am stat in spate, chiar daca Ioana si Alex m-au implorat sa vin in fata. Oricum, la un moment dat a devenit Stef creativ si toti au coborat din masina sa faca poza in mijlocul campului cu nu stiu ce chestie. Evident, au uitat de mine, asa ca am hotarat ca voi dormi tot drumul.

Bine macar ca la Resita am vazut chestii dragute. Fetele nu au scapat de mine si am mers sa ne intalnim cu o doamna foarte simpatica, pe care abia astept sa o revad la vara. Cand de altfel sper ca o sa vad si fantana aceea frumoasa din piata in functiune;)

Destepti cum sunt, au hotarat insa ca plecam repede din Resita, m-au aruncat in masina si spre Targu Jiu cu noi. A fost groaznic!!! Serpentine, peisaj gri, drum luuuuuuuuuung si poate ca ar fi fost toate bune si frumoase daca n-ar fi condus Alex, dar cred ca sunt deja imun. Ei au ras tot timpul, cu toate ca nu inteleg ce era atat de amuzant, dar stim deja ca neconcordantele acestea dintre mine si ei sunt chestiuni de gust.

Si, ca si cum nu era destul, aici stau in “paradisul” plasticului albastru. Da, camera de hotel e albastra, prosoapele sunt albastre, hotelul tot e albastru. Retina mea este pur si simplu sufocata si cred ca maine or sa vada ei ce patesc daca nu plecam mai repede. Nici macar nu m-au dus si pe mine sa vad Poarta Sarutului sau alte chestii dintr-astea, cu Brancusi. Ce-or fi zis? Stam la hotelul Brancusi, ce mai vrei?

Ei bine, vreau sa fiu rasfatat, sa mi se acorde atentie, sa fiu slujit, exact asa cum se cuvine sa fie tratata o vedeta ca mine. Iar maine cer neaparat o prajitura cu ciocolata, ca sa fiu imbunat.

Bineinteles, parca vad ca ma vor ignora si vom fugi catre Bucuresti, Alexandra o sa ma lase sa zac pe bancheta tot drumul, Ioana va renunta sa ma mai cheme in fata, Alex va avea grija sa simt fiecare groapa si pietricica de pe drum.

Maine seara o sa fiu insa acasa, unde stiu ca freckles o sa aiba grija de mine si voi avea parte de o baie minunata. Eventual, poate negociez ceva legat de prajitura aceea cu ciocolata.

al vostru simpatic peste masura, DeJa

Ce sa spun… face pe suparatul.

Eu incerc sa fiu obiectiva si el o ia personal, drept care de ieri nici nu ma mai baga in seama. Il vad cum starmoceste pe bancheta din spate si refuza invitatia mea de a sta frumos pe bord, doar pentru ca e la mijloc orgoliul lui de schizofrenic. [da, m-a convins, chiar e!]

Aseara nu mai scapam de el totusi; mai exact, de o privire lunga si de cate o vorba aruncata, chipurile, in vant: “de ce n-am mai ramas la Deva?” A auzit el ca e foarte frumos noaptea acolo si ar fi vrut sa ramanem. Bineinteles, acum are un motiv in plus sa fie suparat.

Sincer, cred ca ii place si la Timisoara, fitzos cum e el, marele DeJa, dar pentru ca a scapat la laptop si si-a facut cont pe blog, acum crede ca nu mai are nevoie de noi. Si, in plus, bag mana in foc ca ii lipseste Paul. Ce sa-i faci? Daca nu a fost politicos, acum a ramas fara impresar.

Am fugit, ca parca il si aud cum vine cu o falca in cer si una in pamant, ca ii e foame, ca el nu mai vrea sa se plimbe pe la atatea institutii, ca e o vedeta si alte din astea… sau ma rog, poate ne face cinste cu o ciocolata, ca doar vorbim de “simpaticul DeJa”

eu nici macar nu va mai salut. voi ati vazut ce mi-a facut ioana? asa ceva nu se poate!

ca urmare, mi-am folosit toate atzele pe care le am in cap si mi-am facut singur cont. ce, io nu pot?!

asa ca, de acum incolo, nu mai stau eu dupa fetele astea sa le fur identitatile si sa devina ele faimoase pe talentul meu. stiu eu singur! DeJa.

dar sa revin la barfa care m-a consacrat!

azi am fost la Deva… foooarte frumos la deva. m-am trezit iarasi mult prea devreme, am mers prin ploaie, am prins semafoare pe rosu si aglomeratie in Sibiu si ceata pe Dealu Negru…dar masina cea noua a compensat. ca sa nu mai zic ca alex conduce atat de bine!…

In loc sa ma duc cu baietii la cetate [cu telecabina!] am ales primaria. foarte interesant la primarie! mai merg!
cu baietii cred ca ar fi fost plictisitor. rulete, planuri, creioane, poze, masuratori.

ce mi-a placut: copiii de la gradinita care mergeau incolonati, fantana arteziana cu broscutze din fata prefecturii, cafeneaua unde am baut cola si am mancat prajitura. [am mancat de la freckles o tampenie cu fructe...desi imi facea cu ochiul prajitura de ciocolata a ioanei...dar deh! trebuie sa tin la suparare!]

acu sunt la timisoara, acasa, la Oxford! o sa fac dush, ca imi place baia [poate asa scap de spalatul saptamanal in chiuveta!]

al vostru deja,  DeJa

ps- oare ce-i cu mine de sunt asa simpatic azi? sper sa-mi revin pana maine!

Ei bine, nu-mi vine sa cred!!!

Eu muncesc aici, Alexandra innebuneste dintr-o parte in alta [da, stiu, facem pe interesantele, dar avem momentele nostre de glorie, nu-i asa?]. Glumesc, dar chiar m-a enervat fiinta aceea care sustine ca e schizofrenica, si anume “simpaticul” DeJa.

In primul rand, nu sunt convinsa ca e schizofrenic. Imi pare rau, dar chiar nu cred ca poseda [inca] aceasta minunata calitate.

In al doilea rand, chiar cred ca e gelos pe noi toti si de aceea face pe interesantul. E si normal: Alex e un sofer minune, Stefi – ghidul care ne scoate din incurcaturi, ne face complimente frumoase si naturale si ne da suc cu vitamina C. Ar vrea el DeJa sa fie tratat asa.

Cu Paulica nu stiu ce are. Pana la urma toata nebunia cu “zburatul” era spre binele lui – Paul vroia sa il faca vedeta, iar daca mai continua asa, sunt sigura ca nici macar nu isi va mai incepe cariera. Bine macar ca pe Vali il lasa in pace. Oricum, nu stiu exact ce ar putea sa ii reproseze.

Sa fim seriosi, la Iasi a fost frumos. Ploaia nu se pune, cativa stropi nu au facut rau nimanui iar el e ultimul care ar trebui sa protesteze, ca avem grija de el, sa nu il atinga intemperiile.

Ca sa nu ziceti ca sunt rea cu el si ca incerc sa retez entuziasmul tinerei vedete, incerc sa fiu obiectiva: DeJa e foarte afectuos, mai ales cu Alexandra si cand vrea el, si cu mine.

Cand l-am luat in cabina de proba, oricat s-ar da el mare, va zic ca nu a tras deloc cu ochiul. Un adevarat domn. Si, pe deasupra, a fost primul care a admirat inelul nou al Alexandrei, cel mai colorat si mai dragut lucru cu valoare sentimentala din aceasta calatorie. Ar fi fost vai de capul meu daca avea alta parere, doar o stim pe Alex – cu gusturi bune, simpatica.

Gata, inchid laptopul pentru ca il vad cum ma pandeste si cine stie ce mai scrie.

Totusi, pe scurt: prima mea prospectie e foarte tare pana acum, doar ca o stric eu, usor neprietenoasa fiind. Promit sa ma revansez saptamana viitoare. Iar DeJa ne face viata mai frumoasa, ca altfel nu se poate. La Galati a fost tare fain, la Iasi a plouat dar nu a contat si la Cluj, usor obositi, am cunoscut niste oameni interesanti.

Silvia, multumesc ca ai grija de lumanarile mele aromate, spre disperarea altora, probabil.

So, dupa ce ca am ajuns tarziu in Cluj de nu am putut sa vad nimic [recunosc, eram si frant dupa acrobatiile fortate din timpul zilei, dar asta o stim doar noi, nu?], nici nu am avut parte de somn de voie, asa cum s-ar fi cuvenit labutelor mele auguste.

S-au tinut de cuvant si m-au trezit la 7 sa mergem la primarie. N-am vrut la inceput, mai ales ca se intrezarea un frigut tare gri afara, dar am cedat rugamintilor fierbinti. Stati fara griji, ca le-o platesc eu. Sincer, eu daca as fi in locul lor m-as potoli, ca doar ma stiu ca sunt usor schizofrenic. Drept care, acum profit ca Ioana se indeletniceste cu nush ce treburi “serioase” [zice ea] si va povestesc adevarul adevarat, nu ce spun ei. Merge mai greu pentru ca, evident, sunt in masina si alex conduce tot ca o cizma cizmulita, asa ca mai “pic” din cand in cand.

La urma urmei, sunt singurul serios si capabil de aici, in caz ca nu v-ati dat seama.

Si dupa cum povesteam: m-au luat mai mult sau mai putin voit, si pe drum cu noi! Am stat ceva vreme in primaria aia… de ce, nu stiu exact dar nu e ca si cum m-ar interesa. In sfarsit, cand credeam ca au uitat ca nu sunt singure, am iesit frumos si m-am trezit in Polus Mall.

Macar de data asta si-au respectat promisiunea! Tare frumos acolo, ca doar e Cluj [care e frumos si cu oameni prietenosi, din cat am apucat eu sa vad]. Am navalit in Berska si Stradivarius, cica niste magazine foarte tari, de care eu habar nu am. Ma rog, nici nu va de ce ar trebui sa ma intereseze, ca nu aveau nimic care sa fie pe gustul meu, dar stim bine ca nu prea ma potrivesc cu fetele. Macar m-au luat cu ele in cabina de proba;)

Pentru ca nu se putea, au venit si baietii. Doamne fereste sa lipseasca ei. Acelasi pretext cu masuratorile, dar deja nu mai tine. Bine macar ca i-au luat si pe Ioana si pe Fenyo, sa mai am si eu cu cine ma conversa.

Acum sunt, dupa cum v-ati dat seama, in masina. Conduce Alex. Stef in dreapta. Combinatie complementara, totusi. Daca ma enerveaza, jur ca ajung in Bucuresti si ma inscriu la scoala de soferi.

Ioana rade in hohote. Clar nici ea nu e normala.

Ei, da…e inadmisibil! Luni plecam iaaaar. Adio scoala, adio rasfat linistit de weekend. De-aia radea, las’ ca-i arat eu ei.

Si pentru ca e vorba de aratat, sa va fie clar: NU primiti nicio poza [decat daca se hotaraste una din personalitatile mele multiple sa comita vreo nesabuinta].

deee ppe druuum, gata ametit de la atatea curbe si gropi, simpaaaaaticuuul deja, DeJaaaaaaaa