Elena. Elena Bululete. Cand eram in primele zile in birou la Proiecte ma gandeam ca eu si fata asta n-o sa vorbim niciodata. Era atat de hard-to-get, incat nu dispuneam de resurse necesare s-o abordez. Dar, in acelasi timp, imi starnea cel mai rau interesul. Cateva luni mai tarziu, pot sa ma laud ca sunt printre putinii careia ii opreste escalop cu somon. Sunt bun, stiu. Si ea e adorabila.
De astazi Elena moved forward. Dar am sentimentul reconfortant ca am pierdut maximum un coleg de munca si nu un prieten.
[poezie] Ca niciodata, postul national din Chile si postul national din Haiti transmit acelasi discurs. Presedintele chilian si cel haitian stau la tribuna si tin amandoi un discurs. Impreuna. Le explica cutremuratilor de ce au cazut retelele de telefonie mobila. Scuza lor e ca toata lumea a incercat, imediat dupa cutremur sa sune o singura persoana. Pe Elena Bululete. Pentru ca recunoscut worldwide ca e de nadejde. [gata]
1. N-am sa uit niciodata… nimic si pe nimeni. Stiu ca te asteptai sa spun ceva punctual, dar oricat de cliseistic ar suna chiar nu pot sa-mi limitez raspunsul la cateva lucruri / oameni. Incepand din prima zi de munca la Millenium (cand am avut interviu pentru AdPrint si am inceput sa lucrez pentru GSC) pana la ultima, cea de azi, cand scriu emailuri incontinuu si vorbim despre “ultima masa de pranz de la birou”, “ultimul nestea de la chiosc”, “ultimul re-fill de apa de la dozator” 
Au fost 4 ani minunati, cu proiecte misto si colegi nebuni – unii mai sunt inca la MillComm, altii nu.
2. Era seara si… am ras cu lacrimi…
3. Am ras cu lacrimi cand… Paul a fost foarte aproape de infarct (a crezut ca trofeele Rock Angel s-au spart pe drum pana la Brasov). Asa am aflat ca Alexandra poate sa planga la comanda! // Cand am sunat-o pe Raluca si am pretins ca sunt un participant la Internetics 
(no need for details here) // Cand ne-am dat seama ca trecem pe langa aceeasi cladire din Trieste de 20 de ori… se rade mult la Millenium
4. Viata mea n-ar fi fost aceeasi daca nu l-as fi cunoscut pe … hai sa-ti zic de oamenii din juriile AdPrint / ADOR pe care i-am cunoscut in toti anii astia si care sunt de un firesc incredibil. Si cu care vorbesti si cu care te intalnesti cand le vizitezi orasele din care vin. Si care iti arata ca si daca esti sus, in alta liga, e atat de simplu sa fii misto.
