Pentru ca la Millenium Communications se mai si fumeaza (n.m. tutun), vrem sa aflam cum&unde sa se intample asta. Si pentru asta am facut un poll. Care e deschis pana marti, 16 februarie, lovely people-ilor si prietenilor lor. Iar rezultatul e urmat de consecinte. Cica.
This poll has been closed. We’re processing the results. Stay tuned! 
Azi am fost cu Laura in Parcul Izvor, la Campionatul International de Gatit in Aer Liber. Nu pentru ca vroiam sa ne etalam abilitatile intr-ale artei culinare, ci pentru ca stiam ca Toni Delaco va fi acolo… impreuna cu baietii lui Au facut baie de multime, au impartit produse Delaco, au facut fotografii cu vizitatorii si bucatarii din parc, iar noi, pentru ca suntem fete bune, va shareuim cateva dintre ele- deocamdata via tweetpicul meu si cel al Laurei. Enjoy them! Aaaa, si mancati sanatos, ca daca nu, se supara Toni si, implicit, baietii lui cu branduri mari!
P.S: Brandurile alea sunt reale. Am pus eu mana pe ele. 
ma gandisem la un super text in care le ceream ajutorul fetelor de la PR sa fiu si eu vedeta si sa se scrie si despre mine…ca de nenea Marian in revista Tabu…dar apoi m-am prins ca eu de fapt sunt vedeta, doar ca nu stiti voi!!
ha!
cel mai simpatic Deja
Stiu, nu e 1 ianuarie, dar o lista atat de importanta nu se poate face decat pe indelete. Am scris, am sters, am scris din nou. Nu pentru ca sunt nehotarata, ci pentru ca trebuia sa mai renunt la unele activitati. Am invatat din experienta anilor trecuti ca nu pot avea niciodata cat timp imi doresc…sau bani suficienti.
Anul asta imi doresc sa:
1. Imi iau toate examenele la scoala. Si mai ramane licenta. Floare la ureche . Va spun pe parcurs cum merge.
2. Calatoresc. Vreau sa bifez cel putin 3 tari noi. Vreau in Cambogia, Maroc, Japonia, Tailanda, Cuba sau Siria. Ma multumesc cu doua din tarile enumerate si inca una din Europa. Renunt la sesiunile de shopping, mananc la restuarante mici si ieftine si eventual…fac autostopul pana acolo. Si oricum, am inteles ca in Phnom Penh argintul si tesaturile sunt o nimica toata
3. Ma apuc de germana. Dupa cum spuneam, a trebuit sa revizuiesc lista dupa o intalnire cu o prietena. M-a convins sa renunt la optiunea initiala, franceza, avand in vedere originea brandului pentru care lucrez.
4. Ma apuc de un sport. Am taiat Muay Thai, am lasat aerobic/catarat. Si, chiar daca nu voi avea destul timp pentru nici unul dintre ele… tot nu am scuza. Gradina Botanica, locul ideal de jogging e la 5 minute de mine.
5. Merg mai des la teatru. Pacat ca nu e ca la film: nu gasesti bilete in ultimul moment, nu poti intra dupa ce a inceput spectacolul si nici nu poti sta acasa, lenevind pe canapea cu o cana de ceai in mana.
6. Renunt la orasele virtuale pe care le pastoresc de peste 7 luni. Gata, am ajuns pe locul 200 din 15.000. Am dovedit ca pot lupta ca un barbat si ca nu stau rau nici la capitolul strategie/management. Suna mai bine decat este de fapt. Joculetul mi-a fost catalogat in nenumarate randuri ca fiind idiot. Intram in lumea oamenilor mari de acum
7. Conving mai multa lume sa recicleze. Apa, curent, pungi de plastic si hartie. Si nu e deloc ingrozitor sa-ti sortezi gunoiul, sa stingi lumina cand pleci din camera, sa nu mai pui fiecare eugenie in alta punga la supermaket sau sa nu mai faci baita in cada seara de seara.
8. Fiu mai sociabila. Mi-am propus sa judec mai putin oamenii de la prima impresie, sa renunt la unele complexe care ma impiedica sa intru in vorba cu ei si, in general, sa fiu mai buna, mai amabila si mai destinsa. Cine ma prinde in incalcand regula are voie sa ma traga de urechi
9. In final, imi doresc sa bifez lista asta pana la sfarsitul anului. Tineti-mi pumnii
In timp ce ma chinuiam sa-mi dezghet geamul cu tubul de la fondul de ten ca de racleta e de mult pierduta, mi-a fulgerat ideea ca la toate evenimentele la care am fost in ultimul timp unul dintre primele subiecte de conversatie era “… bai ce trafic nasol e in Bucuresti”, in curand o sa ia locul tipicului “Buna. Ce mai faci”. Dar am realizat in ultima saptamana ca mult uratul trafic e defapt benefic. Poti sa te machiezi in masina linistita, spre mirarea celorlalti soferi sau oameni din autobuz carora reusesti de multe ori sa le furi si un zambet. O alta varianta e sa te mai hlizesti la unii si altii,poate ia norocul sa-ti vina si o idee “behaitoare” pe care sa o poti folosi.
In timp ce treceam pe langa Unirea ma gandeam ca ar fi dragut sa fie si cateva printuri care sa se zmaileasca la tine, asta pana la meritata cafea si tigare care te astepta la servici, ca doar semaforul din deal tine mult…
cu punct si virgula, fara ordine, intre ghilimele, cu drag, asa cum ne-am zis si cum ne stim…noi:
MDii: piticu, macara, baros, albanejii, andrei, mircea, gigantu, ionel, nea nicu, savi, iosif, ionica, valentin, cristi, vasile, mihai electrician, “dl oprea-electricianul nostru”; ”baetii de la stage”: tetze, grecu mihaitza, butelie, pino, dragosh-generator, moshu, alex, rica, george, culitza, razvan, varu, marian, petrica, Pehash; mircea baniciu& vlady cnejevici; Cargo: adi igrisan, adi barar, tavi, alin, cristi, godzilla; VDV: ciuplea, danescu, cezar, despot, pupe, andreea talmazan, tineretze, mielu, micii; claudiu mirica si ai lui retro band: florin, narcis, dan, luca, simona; interzis: chester, eugen, liviu “nimeni”, moshu; formatia six; loredana, liviu, laura, tudor; doamna stella; angelica si felix; madalin, vali, paulik, ioana, alex, cristi, carlos, fehnyo, nicoleta, laura, bto, vero, pace, clau, bebelac, stefi, alex eu, deja.
Daca crezi ca e momentul…
Daca crezi ca e momentul sa se faca antrenamentul
Pune-ti hainele de plastic…
Pune-ti hainele de plastic, leaga-ti parul c-un elastic…
multumim.
..zice alehandra din cand in cand, ca sa-mi aduca aminte. ca nu fac nimic. asa ca hai sa fac si io ceva.. sa scriu pe blog un post comandat. ma suna zana si-mi spune: “scrie despre cat de dragi iti suntem, mai ales eu!!!” duuhhhh!!!!
la suceava s-a consumat cel-mai-cel teambuilding ever! asta duminica seara, cand, din cauza conditiilor meteorologice nefavorabile (cum a fost informat clientul) nu s-a tinut treaba. toata lumea facea statistici. alehandra era multumita ca in atatia ani si atatea orase nu ne-a plouat asa rau decat de vreo 3 ori. aiurea! era cea mai fericita ca ploua, se vedea pe fata ei! se muta de la un om galben la altul si zicea: “ce draguuuut!” oamenii galbeni isi arondasera cate o terasa si se chinuiau sa salveze prelatele care – cica – s-ar fi rupt sub greutatea apei. oare chiar s-ar fi rupt? nici vorba! dar dadea bine.
sa se oftice nico si laura ca au plecat! daca era si nico, micutza jerfista, sigur s-ar fi priponit de vreun stalp de terasa, ca nu cumva sa faca vantu’ stricaciuni! (vezi pitesti) laura nu stiu daca se baga la munci grele, dar sigur ne facea bine cu privirea ei de caprioara.
v’a zica o fuost ghini la sushiava, per total. vita de vie a rupt vineri seara. o sarit camiesha di pi bucovinieni de joc si bucurie! daca ne canta si baniciu cat ne piteam noi de ploaie, era un vis! merele la tigaie cu miere si scortisoara pe terasa inundata au fost si ele bune, noaptea in padure cu ceai de menta si tantari altoitzi sunt iarasi de pomenit. a! si drumul inapoi cu nicu alifantis/blazaj dupa caz. cat despre “the office”.. intrebati-o pe ioana! a iesit in hohote de acolo! de plans. ea zice ca de la fum.. ihi..
no binie, mai flacai si fete. eu ar trebui sa muncesc acum! nimic nu fac!
Si da, sambata am fost pe stadion pentru prima data in viata mea. Deci moment istoric, la amicalul Romania – Muntenegru, datorat clientului nostru drag de la Gillette care ne-a invitat.
E adevarat ca am intrat la un sfert de ora dupa ce incepuse meciul (am ratat imnul si lovitura de incepere, dar asta este), ne-am cautat locurile (in tribuna 0, vorba aia) si nu ne-am lasat pana nu ne-am asezat acolo unde trebuia sa stam, cu toate ca am fost apostrofati ca ne credem la teatru, sau cel putin la cinema.
Ok, deci intram si noi in atmosfera, eu incercand sa ma prind care e poarta noastra, mancand seminte si sufland din goarna cu Alex si Sergiu clientul. In primele minute, 2 revelatii : Mutu si Chivu; cam de la departare dar merge si asa, senzatia de « live » conteaza pana la urma. Si se intampla si primul gol, reusit de Mutu, suporterii in extaz, noi faceam conversatie printre picaturi: despre branding, despre promotii, lucruri grele.
Si se face pauza, hai sa luam ceva de baut, ca de la atatea seminte deja nu se mai putea. Si slalom prin tribune dupa umbrelutele cu Pepsi si de fiecare data taraba goala: sucul s-a terminat. 
Hai sa cumparam de afara, dar nu ne lasa sa intra cu sticlele. Se imprieteneste Alex cu jandarmii si afla secretul : turnam sucul in pahare la intrare si asa se rezola. Bine, bine, dar de unde pahare ? De la standurile Pepsi bineinteles, ca doar pahare le-au mai ramas si lor si de ce sa nu profite de situatie si sa le vanda cu 5 lei bucata ?! In sfarsit, luam pahare, mergem la benzinarie si cumparam suc, varsam sucul in pahare la intrarea in stadion si radem cu jandarmii si intr-un final apocaliptic ne intoarcem si noi in tribuna (deranjand iarasi pe toata lumea), cu 15 minute inainte sa se termine meciul.
Dar am stat pana la final si am mai vazut 2 goluri, ne-am savurat cu mandrie sucurile (eram singurii care aveam in toata tribuna), am facut valuri, am strigat si am suflat din goarna. Si apoi am plecat acasa, cu Civicul negru, care are si trapa (Alex stie 
).
Deci foooarte frumos! Multumim clientului!
“locul pe care ati parcat este pentru doua masini. data viitoare, lasati loc si pentru a doua masina. Multumim!”
pentru ca desi are nume de baiat, e fata.pentru ca nu e al meu, ci al lor; pentru ca mananca fistic, salata, patrunjel, mar si cascaval ementaler; pentru ca decojeste semintele, pentru ca se spala singur de mai multe ori pe zi, pentru ca e mic si foarte simpatic, pentru ca se uita la televizor, dar doar daca sta intr-o soseta, pentru ca are o cusca roz plina cu talash…si pentru ca de saptamana viitoare se duce inapoi la el acasa:) de ce nu ne place? – pentru ca atunci cand sting lumina, se gandeste ca nu-l mai vad si incearca sa evadeze rozand isteric zabrelele metalice ale custii.
