Millenium

FRAZA1: Cand s-a nascut Paraia, probabil ursitoarele lui tocmai spuneau un banc.

Ce n-ar trebui sa se inteleaga din aceasta prima fraza: ca Paraia e un banc.

Ce ar trebui sa se inteleaga din aceasta prima fraza: ca Paraia e tot un zambet, tot timpul cu mistoul la el, genul de ginere care si-ar lua soacra la misto fara sa o supere, nici pe ea, nici pe soata.

FRAZA2: Paraia e un fel de Chuck Norris al BTL-ului;

Intelegeti ce vreti de aici.

FRAZA3: Daca vreti sa il cunoasteti pe Paraia, e de ajuns sa va puneti pranzul in farfurie sau sa il ademeniti cu bezele. Sau sa cititi interviul de mai jos.

Daca tineti neaparat la stereotip: Paraia = Dan Ungureanu

1. Anii mei si tineretea … cam asta o sa-i spun lu’ Sf. Petru cand o sa ma intrebe de Millenium. Dupa care l-as ruga sa aduca doua scaune ‘colo ’sa langa Poarta si as incepe sa-i povestesc cum caram tone de coli cu antet la unul dintre primii nostri clienti; apoi i-as povesti despre ancestrala si adanca  imbinare a religiei cu  promotiile – si nu, nu voi detalia… prietenii stiu de ce…; cand coada la Poarta se va fi marit i-as spune-o pe aia cu iernile friguroase cand fugeam ca dracu’ de tamaie (sper sa inteleaga gluma!) de spartul lemnelor; offfff! ar mai fi atat de multe de povestit  dar sunt convins ca nu vrea sa aiba un miting in fata Portii asa ca l-as lasa sa faca trierea (ce nasol suna) iar eu as merge inainte… sper!!!!!!
PS. Dupa ce voi fi trecut de Poarta l-as intreba strengareste, peste umar: auzi Sfinte Petru, il stii cumva pe unul Petre!?

2. Dupa o perioada mai grea la birou am hotarat cu colegul si prietenul Paulica sa declansam Operatiunea Monstru 2. Zis si facut: am stabilit ziua pentru Partida P, si colegial am dat mail si in birou, demers in urma caruia ni s-au alaturat cu deosebit entuziasm Nea Marian si Trandaf.
Ffw. Ne trezim de dimineata, intalnire la Piata Obor. Gadilam rame, incercam viermusi, bambine, cracane, ace, plumbi etc. Ffw. Pe balta, ora 6: lansete, vergi, noduri, nade: sa pescuim deci! Si incepem: nea Marian mai intai – cu varianta sa a bancului cu “copii vreti sa va spun o poveste, copii vreti sa va spun o poveste?”: hai baieti, dam drumul la un gratar, hai baieti dam drumul la un gratar?”; noi, de pe buza baltii in cor: “nu acum nea Mariane e de-abia 6 dimineata, mai tarziu, pe la 12, nu acum nea Mariane e de-abia 6 dimineata, mai tarziu, pe la 12!”.
Si ne-am jucat asa mult, muuult prea mult! Intre timp, Trandaf, care era langa mine si tinea pentru prima data o lanseta in mana si nu se obisnuise inca sa ridice piedica, lansa la 54 cm de mal, stropindu-ma cu apa amestecata cu mamaliga si speriind toti pestii din jurul meu. Ca tacamul sa fie complet, Paulica, aflat la o distanta mai sigura, ridica mainile ca tambalistii: o ridicare, o stiuca, o ridicare o stiuca… iar mie, pur si simplu, am crezut ca o sa-mi plesneasca o vena pe frunte de nervi.

3. Imi place fotbalul foarte mult: urmaresc cupe europene, turnee finale europene si mondiale. Fara Romania – dar asta e alta discutie. Urmaresc ceremonii de deschidere si de inchidere grandioase. Dureaza saptamani spre o luna. Challenge-uri mai putin sau mai mult dificile. Si iese bine intotdeauna (bine…am o retinere acum legat de Africa de Sud!*). Asta inseamna un turneu final si da, cred ca pentru un proiect ca asta as lucra si neplatit.
*Danutz, un later edit ceva?

Later edit [via danutz, desigur]: “Pot sa fiu sec, nu? Ca parca m-am lungit prea mult. So: ei bine, privind retrospectiv, m-am inselaaaaaaaat]

4. Inainte de AdPrint acum vreo 3 ani, Brasov. Cautam locatii pentru party-uri. Eram inca pe varianta lunga cu petreceri incepand de joi. Cum ne plimbam cautand, intrand, vorbind si intreband desoperim The Auld Scots Pub. Un pub scotian foarte cald si primitor cu patronul Steve asijderea. Discutam, negociem si batem palma. Singura observatie pe care am avut-o a fost legata de sonorizare, care era cam nasoala. Steve mi-a promis ca pana la eveniment va fi remediata problema in sensul ca va cumpara o noua instalatie.
Am plecat linistit gandidu-ma la cum va arata contractul si daca Steve il va intelege/ opera modificari/ etc. L-am semnat, am platit si i-am dat bice. Ffw. Joia cu petrecerea de deschidere: toate bune si frumoase, eu – cu stresul legat de sonorizare. Il gasesc pe Steve si il intreb: Steve, ai remediat problema cu sonorizarea, suntem ok? iar el: Dan, nu ar fi trebuit sa ma intrebi asta inainte sa-mi dai banii? Eu simt ca-mi explodeaza capul iar el zambind: Don’t worry mi (da, asa am vrut sa scriu) friend I gave you mi word it will be replaced and so I did.
De atunci am ramas foarte buni prieteni si de cate ori merg la Brasov sau vine Steve in Bucuresti ne intalnim si bagam darts (offfff!!! nu l-am batut niciodata si chiar joc bine) si bere. Misto om, misto moment.